După cum vă povesteam în alte articole, sunt foarte norocoasă să am lângă mine prieteni adevărați, care sunt lângă mine și mă susțin în tot ceea ce vreau să fac, persoane cu care pot vorbi orice și care îmi dau feed-back-uri cât se poate de dure, dar constructive, dar toți aducând plus valoare în viața mea.

Astăzi am primit o idee de articol, așa că am decis să îl dezvolt. Cum ne facem rău singuri prin acțiunile sau inacțiunile noastre în ceea ce privește relațiile cu ceilalți. Hmmm! Sincer nici nu știu cu ce să încep, așa că vă voi spune o poveste, despre cum ne putem tăia aripile singuri și cum ne dăm ”puterea” altora, ajungând să nu mai fim în stare să luăm o simplă decizie, fără a avea nevoie de aprobarea și validarea cuiva.

Când suntem copii avem impresia, de fapt suntem convinși, că putem muta munții din loc, atât de puternică este convingerea noastră. Unii dintre noi au norocul să aibă în preajmă persoane ”destupate la cap” care să le explice în lună și în stele, dar într-un mod în care să nu le știrbească copiilor încrederea în ei. Dar există și peroane, care din diverse cauze (propria nesiguranță, probleme psihice, frustrări etc.) sădesc în copii sămânțele neîncerederii în propriile forțe. Și uite așa, ajunge un copil care era extrem de sigur pe el să nu mai aibă încredere în ceea ce simte și să ajungă să creadă că nimic din ce face nu este bine. Și așa apare dependența (de validare din partea celorlalți), frica de a-și mai exprima părerile, frica de a avea inițiativă devenind ”executantul perfect”. Un astfel de om devine extrem de ușor de manipulat. Iar șacalii sunt peste tot.

Ajungând în această situație le dăm șacalilor sufletul nostru pe tavă. Nu ne mai deranjează că întră încălțați și plini de noroi în cel mai intim cotlon al sufletului nostru.

Ne facem rău când nu spunem ceea ce ne deranjează, când simțim că nu suntem în locul potrivit, dar totuși rămânem și îndurăm, cu toate că ceva din noi ne spune să fugim mâncând pământul, când facem lucruri pentru alții cu toate că simțim că nu este bine, când tăcem de frică să nu rănim sau deranjăm pe cineva. Ne facem rău de fiecare dată când pozăm în altcineva decât cei care suntem cu adevărat, deoarece, cu toate că poate reușim să îi păcălim pe ceilalți, sufletul nostru vede și simte tot, iar pe el nu  îl putem induce în eroare.

Persoana care mi-a făcut cel mai mult rău în acestă viață, m-a învățat și cea mai de preț lecție. Mi-a spus așa: ”Ai grijă de tine și vezi-ți interesul. Dacă tu nu o faci, de ar face-o altcineva pentru tine?”.

De când eram copil, bunica îmi tot spunea că nu contează ce simt și ce vreau eu, important este să nu jignesc sau să îi rănesc sentimentele persoanei cu care vorbesc. Eeeee, imaginați-vă ce luptă se ducea în mine…eu, războinica reprimată. Cum adică să îmi văd interesul și să am grijă de mine înainte de toate? Asta înseamnă să fi egoist, iar eu nu sunt o persoană egoistă (mă gândeam eu). Dar anii au trecut și am realizat că într-adevăr cea mai importantă persoană din viața ta ești tu, și trebuie să te respecți și să te iubești. Abia atunci ai să poți oferi altora respect și iubire iar relațiile (indiferent de felul lor) să fie relații sănătoase și echilibrate, nu bazate pe dependențe, codependențe, lipsuri, și multe altele.

Partea bună, pentru că da, există mereu și partea pozitivă, care aduce cu sine rezolvări, este că am fost creați cu instrumente (la purtător) care să ne ajute în astfel de situații. Una dintre aceste unelte este INTUIȚIA. Este imperativ necesar să învățăm să o simțim și să ne încredem în ea. Acolo unde rațiunea dă greș, intuiția vine cu soluții.

În ceea ce mă privește, vreau să vă mărturisesc că toate deciziile pe care     le-am luat bazându-mă pe rațional și ignorându-mi intuiția au dus la cele mai mari greșeli, iar finalul a fost dezastruos.  Am avut o situație în care intuiția îmi spunea să anulez tot, și simțeam asta în tot corpul, cu cât mă încrâncenam mai tare să nu o ascult, cu atât simțeam o durere acerbă în tot corpul. Dar, de rușine, că promisesem să fac acel lucru nu mi-am ascultat intuiția, am plătit cu vârf și îndesat, pe toate planurile posibile.

Un alt mod prin care ne facem rău este bârfa, invidia, gelozia, ura și toate aceste stări cu vibrație foarte joasă. Nu vă trebuie așa ceva.

Fiți recunoscători pentru tot ceea ce aveți și nu vă mai uitați în grădina vecinului. NU știți în ce fel, a plătit acel om pentru ce are, sau la ce anume a trebuit să renunțe. Aici se mai pune problema și dacă avem dreptul divin să avem ce are vecinu sau nu (dar asta este altă poveste).

Așa că, dragilor, ascultați-vă sufletul, el știe încotro să meargă. Iar dacă nu știți cum să faceți acest lucru, cereți universului, iar el va creea conjuncturile necesare ca ce vreți să se materializeze!

Lucrați cu voi, vindecați rănile trecute, și acordați-vă încredere și răbdare!

Sunteți cel mai de preț bun al vostru !!!

lasă un mesaj

Folosim cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență online. Continuarea reprezintă acceptarea politicii de cookie-uri si a politicii de confidențialitate. Puteți modifica oricând opțiunile accesând secțiunea "Unelte confidentialitate" din subsolul paginii.

Privacy Settings saved!
Setări cookie-uri

Când vizitați orice site web, acesta poate stoca sau prelua informații pe browser-ul dvs., mai ales sub formă de cookie-uri. Controlați aici serviciile personale de cookie-uri.

Aceste cookie-uri sunt necesare pentru funcționarea site-ului web și nu pot fi dezactivate.

Pentru a utiliza acest site web, utilizăm următoarele cookie-uri necesare din punct de vedere tehnic
  • wordpress_test_cookie
  • wordpress_logged_in_
  • wordpress_sec

Decline all Services
Acceptă tot